In jurul originii Bulldogului francez s-au nascut, de-a lungul timpului, o sumedenie de teorii, care mai de care mai variate. Insa cea mai pertinenta pare a fi aceea ca Bulldogul francez il are ca stramos pe "toy" bulldogul adus in Franta de catre muncitorii din Notthingham in timpul revolutiei industriale si crizei economice din Anglia. Cand muncitorii din Notthingham au plecat in Franta pentru a-si cauta de lucru, marea majoritate s-a indreptat spre zona Calais, luand cu ei si Toy-Bulldogii. Acestia se potriveau de minune cu viata din micile apartamente si case in care locuiau tesatorii. In plus, erau si vajnici vanatori de sobolani, "pacostea" secolului. Din incrucisarile Toy-Bulldogilor cu diversi Terrieri de talie mica, au luat nastere primii Bulldogi francezi.
Catre sfarsitul secolului al XIX-lea, Bulldogul francez a inceput sa fie din ce in ce mai apreciat, devenind cainele preferat al clasei muncitoare din Paris. Fiind "specializat" in prinderea sobolanilor, Bulldogul francez, poreclit "ratier" ("vanatorul de sobolani"), a fost adoptat de macelarii din suburbiile Parisului, De Villette si Pantin. Exemplul acestora a fost urmat de cizmari, carutasi si chiar sergenti. Fizicul sau, trupul mic, fizionomia neobisnuita si personalitatea sa incantatoare, l-au facut sa devina adoratul curtezanelor, "les belles de nuit".
Printre admiratorii acestei rase s-au numarat si Degas, Toulouse Lautrec, Mistinquette, Colette, Mac Orland, regele Edward al VII-lea.
Succesul real al Bulldogului francez a inceput in 1880, cand un grup de crescatori parizieni a organizat intalniri saptamanale dedicate rasei lor mult iubite. In 1885, apare primul registru provizoriu al rasei, iar in 1887, in cadrul unei expozitii chinologice din Paris, este prezentat pentru prima data un Bulldog francez. Un an mai tarziu, ia nastere primul Club al rasei, sub conducerea lui Marcel Roger. Cu toate acestea, mai aveau sa treaca zece ani pana cand rasa sa fie recunoscuta de Societatea Canina Centrala franceza. Astfel, in 1898, Societatea Canina Centrala franceza a propus o fuziune intre "Clubul iubitorilor de Bulldog francez", condus de Gordon Bennett, si Clubul condus de Marcel Roger. Ambele parti au intrezarit avantajele acestei infratiri si nu au ezitat in a pune bazele "Bulldog Clubului francez". Presedinte al clubului a fost desemnat Menas de Corre, iar vicepresedinte, Gordon Bennett.
In curand, turistii americani aveau sa descopere dragalasul Bulldog francez. In 1896, rasa a participat in Statele Unite la celebrul "Westminster Kennel Club Show". Si iata ca Frenchie devenea si rasfatatul Americii! Chiar daca la prima vedere parea un Bulldog in miniatura, urechile sale "de liliac", craniul plat dintre urechi, corpul sau mic si neastamparul sau il diferentiaza de acestia. Bulldogul francez era posesorul unei expresii vioaie si al unui temperament descris de un iubitor al rasei drept viclean, dar si foarte dragalas. Multi l-au caracterizat drept "un clovn in haine de filozof".
Sursa: Dogmagazin
Sursa: Dogmagazin
